Telefoane utile
Relatii cu publicul: 0244.480.700
0723.651.808
Fax: 0244.480.700
Reclamatii si sesizari: 0244.480.760
Primar: 0244.480.777
Viceprimar: 0244.480.778
Secretar UAT: 0244.480.763
Audit: 0244.480.775
Achizitii: 0244.480.780
Contabilitate: 0244.480.767
Contabil Sef: 0244.480.770
Stare civila: 0244.480.769
Evidenta populatiei: 0244.480.768
Cadastru: 0244.480.771
Taxe&Impozite PF1: 0244.480.772
Taxe&Impozite PF2: 0244.480.765
Taxe&Impozite PJ: 0244.480.776
Casierie: 0244.480.773
Casierie1: 0244.480.779
Registrul agricol: 0244.480.774
Urbanism: 0244.480.781
Asistenta sociala: 0244.480.761
Biblioteca: 0244.480.762
Transport: 0244.480.764
Comisie buget: 0244.480.782
Comisie sport: 0244.480.783
Comisie juridic: 0244.480.785
Audiente
Primar: Luni: 900-1300
Viceprimar: Marti: 900-1300
Secretar: Miercuri: 900-1300
Principii jurisprudenta CEDO

Memorandumul „Măsuri privind diseminarea principiilor ce derivă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce vizează neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva unui debitor public”

Principii ce rezultă din jurisprudența CEDO în cauzele privind neexecutarea hotărârilor
judecătorești pronunțate împotriva unui debitor public


- Administraţia constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune
administrări a justiţiei.
Dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori
întârzie în executarea acesteia, garanţiile art. 6 din Convenție de care a beneficiat justiţiabilul în
faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi.
- Pasivitatea creditorului nu poate constitui o justificare pentru neexecutarea unei hotărâri deoarece
nu este rezonabil să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obţinut o hotărâre
împotriva statului,
să recurgă la procedura de executare silită sau să intenteze noi acţiuni împotriva
autorităţii pentru a obţine executarea obligaţiei în cauză.
- În unele cazuri este necesar ca
creditorul să efectueze anumite demersuri procedurale care să
permită sau să accelereze executarea unei hotărâri.
Obligaţia de cooperare, care îi revine unei
persoane,
nu trebuie să depăşească totuşi strictul necesar şi, în orice caz, nu exonerează
administraţia de obligaţia pe care i-o impune Convenţia de a acţiona din proprie iniţiativă şi în
termene rezonabile, bazându-se pe informaţiile de care dispune
, pentru a respecta hotărârea
pronunţată împotriva sa.
- Obligația instituită de lege în sarcina creditorului de a depune
o cerere scrisă pentru executare, o
copie a actului de identitate
și/sau o copie a hotărârii definitive, învestite cu formulă executorie
constituie formalități rezonabile, neputând fi considerate acte de executare silită. În situația în care
creditorul nu depune documentația prevăzute de lege, este important ca
debitorul să îl informeze cu
privire la formalitățile necesare pentru executare
.
-
Refuzul creditorului de a efectua formalități legale rezonabile pentru executarea hotărârii reprezintă
o imposibilitate obiectivă de executare
. Refuzul creditorului de a coopera, atunci când îndeplinirea
obligației autorităților implică în mod necesar cooperarea acestuia
, constituie un caz de
imposibilitate obiectivă de executare (de ex., refuzul creditorului de a permite accesul pe terenul său
pentru ridicarea unui stâlp).
- Constituie
imposibilitate obiectivă de executare și situația în care hotărârea judecătorească obligă
autoritatea
să efectueze un act care nu mai putea fi adus la îndeplinire în momentul pronunțării
hotărârii
(de ex., reintegrarea pe postul de director, în condițiile în care mandatul corespunzător funcției
de director expirase la momentul la care s-a pronunțat hotărârea; reluarea unei proceduri de adjudecare,
în condițiile în care a dispărut obiectul de adjudecat).
Imposibilitatea de cuantificare a sumei de plată
determină o imposibilitate obiectivă de executare (de ex., obligarea la plata unor suplimente salariale,
fără a se stabili prin hotărâre cuantumul acestora și în absența unui act normativ care să stabilească
cuantumul, procentul sau care să ofere criterii de determinare concretă a acestora).
- În schimb,
refuzul autorităților de a executa o hotărâre, invocând argumente care nu fuseseră aduse
la cunoștința instanței de fond, nu poate reprezenta o imposibilitate obiectivă de executare
. De
asemenea,
refuzul de executare întemeiat pe elemente de fapt care fuseseră analizate și respinse de
instanțele judecătorești, nu poate reprezenta o imposibilitate obiectivă de executare
.
- Pronunțarea unei noi hotărâri, care obligă autoritatea debitoare la
plata unor despăgubiri/zi întârziere
pentru neexecutare, constituie o dovadă că executarea era la acel moment posibilă,
în ciuda
susținerilor debitoarei privind imporibilitatea de executare.
- Autoritățile nu se pot sustrage executării unei hotărâri judecătoreşti, invocând
interpretarea incorectă a
legii interne sau a situației de fapt din partea instanţelor naţionale, repunând astfel în discuţie
fondul cauzei
. Chiar dacă ar exista o divergenţă de interpretare, pe baza principiului supremaţiei
dreptului într-o societate democratică,
hotărârea definitivă pronunţată de instanţele naţionale
prevalează față de opinia autorităţilor administrative
, iar acestea sunt obligate să se conformeze în
întregime. În plus, în unele situații în care autoritățile au invocat aceste aspecte, CEDO le-a reproșat
acestora că nu au introdus căile de atac ordinare împotriva hotărârii judecătorești criticate
.
- Autoritatea nu se poate prevala de o imposibilitate obiectivă de executare, dacă această imposibilitate
nu a fost
constatată în cadrul unei proceduri judecătoreşti sau administrative, opozabile
creditorului
. O scrisoare simplă a debitoarei, prin care informează partea interesată de ”imposibilitatea”
executării, nu constituie un motiv de exonerare.
- În situația obținerii unei hotărâri care constată imposibilitatea executării, autoritatea trebuie să facă
demersuri pentru a asigura executarea prin echivalent.
- În situația în care autoritatea invocă imposibilitatea executării deoarece situația juridică din cauză este
neclară (de ex., situația imobilului de predat), CEDO consideră că
este datoria autorităţilor şi nu a
creditorului să clarifice situaţia juridică
.
- Autoritatea debitoare
nu trebuie să facă acte prin care să determine imposibilitatea de executare
(de ex, vânzarea apartamentului în litigiu în timpul procesului intentat de reclamant).
- Chiar dacă dispozitivul hotărârii nu pune în sarcina autorităţilor nicio obligație precisă (de ex., dacă se
dispune anularea unui act al administrației), hotărârea trebuie executată, deoarece obligația de executare
a unei hotărâri nu se limitează la dispozitiv, ci trebuie să aibă în vedere și considerentele. Dacă totuși
hotărârea obținută nu este susceptibilă de executare, fiind necesară
introducerea unei noi acțiuni
pentru stabilirea detaliilor privind executarea
, autorităţile sunt cele care trebuie să facă acest
demers
.
-
Executarea în mod defectuos a unei hotărâri judecătorești, fapt constatat fie de instanțele
naționale, fie în mod direct de CEDO, atrage încălcarea Convenției (de ex., emiterea unei noi decizii
privind pensia sau a unei decizii de reintegrare care sunt anulate ulterior de instanța de judecată).
- Chiar dacă
neexecutarea unei hotărâri se datorează unei alte autorități a statului decât instituția
debitoare
, statul rămâne responsabil pentru încălcarea Convenției.
-
Simpla susținere a autorității că ar fi executat nu este suficientă, în măsura în care nu se
coroborează cu alte elemente de probă.
-
Printr-o contestație la executare nu se poate repune în discuție fondul, afectând autoritatea de
lucru judecat a titlului reclamantei.
-
Suspendarea executării unei hotărâri pronunțate împotriva statului nu este în esență contrară
Convenției
, deoarece și debitorul public trebuie să aibă posibilitatea de a invoca fapte apărute după
pronunțarea hotărârii definitive. Totuși, în materii importante pentru reclamant (cum ar fi dreptul muncii),
autoritățile trebuie să acționeze cu diligență sporită pentru a asigura executarea rapidă.
-
În absența unei hotărâri de suspendare a executării, faptul că o contestație la executare este în
curs nu justifică un refuz de executare
. Emiterea unei decizii de suspendare de către debitoare nu
justifică neexecutarea.
- În situația în care
creditorul este nemulțumit de modalitatea în care s-a făcut executarea,
autoritățile sunt obligate să depună diligențele necesare pentru a stabili, în cadrul procedurilor judiciare
inițiate de creditorul nemulțumit, dacă și-au executat în mod corect obligația.
- O creanță împotriva statului, rezultată dintr-o hotărâre judecătorească, rămâne validă și trebuie
executată, chiar dacă potrivit legislației interne dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.
Constatarea de către instanțele naționale a prescrierii dreptului creditorului de a cere executarea
silită nu înlătură obligația de executare a hotărârii interne
, având în vedere că aceasta nu a fost nici
anulată, nici modificată.

A. Particularități în cauzele referitoare la hotărâri judecătorești privind obligația de a da (o
sumă de bani)
- Statul nu poate să invoce lipsa resurselor financiare pentru a justifica neexecutarea unor hotărâri
judecătorești.
- În situația în care
creditorul și autoritatea debitoare au creanțe reciproce operează compensarea;
în acest caz nu trebuie distins între bugetul local
și bugetul de stat.
- Formularea unei contestaţii la executare în
scopul stabilirii cuantumului datoriei nu este, în principiu,
contrară Convenției.
B. Particularități în cauzele referitoare la hotărâri judecătorești pronunțate împotriva unor
societăţi faţă de care statul este responsabil
- Pentru ca statul să poată fi exonerat de răspundere pentru acţiunile şi omisiunile unei societăți
comerciale/companii naționale, aceasta trebuie să beneficieze de
o independenţă instituţională şi
operaţională suficientă faţă de autorităţi
.
- Faptul că
o procedură de lichidare judiciară este în curs/ finalizată în privinţa unei societăţi faţă
de care statul este responsabil, nu justifică neplata unei creanţe
izvorâte dintr-o hotărâre definitivă.
Chiar dacă
derularea unei proceduri de faliment poate justifica o anumită întârziere în plata unei
creanţe,
statul nu poate să invoce lipsa resurselor financiare pentru a justifica neexecutarea unor
hotărâri judecătore
ști.
C. Particularități în cauzele referitoare la hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit obligația
de reintegrare pe post și/sau plata drepturilor salariale
- Reorganizarea/restructurarea activității nu constituie un motiv întemeiat pentru a refuza
executarea unei hotărâri
; CEDO estimează că, dacă ar accepta acest argument, ar echivala cu a
admite că administrația se poate sustrage executării unei hotărâri invocând eliminarea postului din
organigramă. În situația invocării unui astfel de motiv, autoritatea trebuie să se adreseze unei
instanțe
care să constate prin hotărâre definitivă imposibilitatea de reintegrare pe postul deținut anterior.
- Nu se poate reproșa creditorului că a refuzat un post de execuție, în măsura în care acesta era
inferior
celui pe care îl deținuse. Nu se poate reproșa creditorului nici că nu s-a înscris la concursul
de ocupare a postului
, în condițiile în care hotărârea internă impunea debitoarei o obligație
necondiționată de reîncadrare. În schimb, dacă
creditorul refuză în mod nejustificat să accepte
posturile oferite,
fapt constatat printr-o hotărâre judecătorească, debitorul se află într-o imposibilitate
obiectivă de executare
.
-
Obligația de reintegrare ia sfârșit în momentul în care creditorul se pensionează sau la
deschiderea procedurii lichidării judiciare împotriva debitoarei
.
-
Obligația de plată a salariilor subzistă până în momentul reintegrării efective/momentul în care
obligația de reintegrare a luat sfârșit.
Obligația de plată a salariilor include și obligația de plată a
contribuțiilor sociale aferente
.
- După reintegrarea pe post,
acordarea unui salariu inferior echivalează cu o neexecutare parțială.
D. Particularități în cauzele privind executarea cu întârziere
- În principiu, în absența unei justificări rezonabile, executarea unei hotărâri cu o întârziere mai mare
de 1 an constituie o încălcare a Convenției
. Durata procedurilor administrative nu constituie o
justificare rezonabilă pentru întârziere.
-
Caracterul rezonabil al termenului de executare trebuie să fie apreciat ţinând seama în special de
complexitatea procedurii de executare, de comportamentul creditorului şi al autorităţilor
competente. Totuși, indiferent de complexitatea procedurilor de executare sau a sistemului
bugetar
, statul este obligat să garanteze oricărei persoane dreptul la executarea hotărârilor într-un
termen rezonabil.
- Executarea cu întârziere este imputabilă autorității dacă a fost determinată de introducerea unei
contestații la executare care a fost respinsă de către instanța națională.
-
Eşalonarea plăţilor pe perioade excesive constituie o încălcare a Convenției. Totuși, în situații
excepționale, determinate de cuantumul și numărul creanțelor,
măsurile de eșalonare a plății
creanțelor, luate pentru menţinerea echilibrului bugetar,
sunt conforme Convenției.
- Prin executarea cu întârziere (mai mare de 1 an),
creditorii suferă un prejudiciu moral, care nu poate
fi compensat prin simpla constatare a încălcării Convenției, fiind necesară acordarea unor sume cu titlu
de daune morale. Autoritatea debitoare datorează daune morale chiar dacă a compensat prejudiciul
material cauzat de executarea cu întârziere (de ex., debitul a fost actualizat cu rata inflației).
  

Serviciul 112
In caz de urgenta apeleaza 112

Transport local Brazi
Transport local comuna Brazi
e-Biblioteca Brazi
e-Biblioteca Brazi
Sondaj
Momentan nu sunt sondaje disponibile

Proceduri interne
Proceduri interne